Cartea copilăriei mele: Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn.

Unele dintre cele mai cunoscute carti pentru copii Aventurile lui Tom Sawyer si Huckleberry Finn, evoca nesfarsita inocenta, bucuria actelor spontane de eroism, sarbatorirea copilariei.


Aventurile lui Tom Sawyer:
Tom este unul din baietii ”rai” ai orasului natal, St Petersburg, din Missouri. Iresponsabil, lenes, dornic sa cunoasca lucruri noi, zgomotos, el este un elev sarac, crescut de matusa Polly. Este impotriva scolii si a pedepselor.

In lumea sa, adica a raurilor, padurilor, pesterilor si insulelor, se simte in elementul sau; aproape ca un erou.

Autorul osciland intre nostalgie si cruzime, cu un puternic spirit al umorului si recreaind o lume insorita, unde poti fi liber, a asezat aceasta poveste despre aventurile din copilaria acestui baiat, in inimile tuturor cititorilor.

Aventurile lui Huckleberry Finn:
„Aventurile lui Huckleberry Finn” isi incanta de aproape un secol cititorii de toate varstele, fara sa dea semne de imbatranire. Scriitori cu renume, ca poetul englez T. S. Eliot sau ca romancierii americani Faulkner si Hemingway, i-au adus elogiile cele mai vibrante. Faulkner, de pilda, socotea ca Aventurile lui Huckleberry Finn ar putea fi, dupa „Moby Dick” a lui Melville, „cea mai mare carte din literatura americana”, iar Hemingway afirma, si mai categoric, ca „e cea mai buna carte pe care-am avut-o vreodata”.

Sa vedem, insa, ce le spunea Mark Twain „baietilor si fetelor cu sufletul curat”, carora li se adresa in buna masura, desi viza un public mult mai larg.

In primul rand, le spunea ca, intr-o societate stramb alcatuita, ca aceea existenta in sudul Statelor Unite inainte de Razboiul Civil din 1861-1865, un baietandru ca Huckleberry Finn, desi lipsit de educatie si de „maniere bune”, avea mai multa omenie decat adultii mai mult sau mai putin cultivati, intalniti de el in targusorul St. Petersburg si in alte orasele de pe malurile fluviului Mississippi.

Aceasta omenie iese la iveala mai ales in atitudinea lui Huck fata de negrul fugar Jim, pe care-l ajuta sa scape de sclavie ori de cate ori are prilejul.

Faptul ca Huck isi povesteste pataniile intr-un limbaj propriu varstei si mentalitatii sale contribuie in mare masura la sentimentul de autenticitate pe care-l incearca cititorul de orice varsta la lectura cartii. Felul de a vorbi al lui Huck implica un fel particular de a vedea lumea, cu o prospetime care-si are temeiul in contactul acestui vagabond cu natura. Dar nu numai Huck, ci si celelalte personaje se exprima firesc, autorul caracterizandu-le si prin mijlocirea limbajului

Intr-o nota explicativa pusa la inceputul romanului, Twain precizeaza ca a folosit „un numar de dialecte”, si anume: „dialectul negrilor din Missouri, forma extrema a dialectului vorbit de padurenii din sud-vest, dialectul obisnuit vorbit in „districtul Pike”, precum si patru variante modificate ale acestui din urma dialect”. El adauga ca nu a folosit la intamplare aceste dialecte, ci „printr-un mare efort si fiind calauzit si ajutat de o familiarizare personala cu toate aceste forme de vorbir”.

„Aventurile lui Huckleberry Finn” nu e o lucrare literara pur satirica. Rolul central in carte il detin chipurile unor oameni bogati sufleteste. Este vorba, in primul rand, de insusi Huck si de prietenul sau, negrul Jim. Si daca in „Aventurile lui Tom Sawyer” personajelor pozitive le sunt contrapusi oameni de nimic, lipsiti de putere reala, atunci in „Aventurile lui Huckleberry Finn” eroii principali sunt pusi in situatii de a face fata unor dusmani puternici in stare sa comita fapte reprobabile de o mare rezonanta sociala.

Anunțuri

Cuvântul zilei: Emancipa


​EMANCIPÁ, emancipez, vb.

I.

  1. Refl. şi tranz. A(-şi) câştiga sau a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii şi adolescenţi) A se elibera de prejudecăţi, constrângeri, convenţii sociale etc.
  2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. [DEX ’09]

Colț Alb de Jack London, cartea copilăriei mele.

Colț Alb de Jack London este una din cărțile care mi-au plăcut foarte mult în copilărie. O recomand pentru cei care vor să vadă prin ochii unui animal ce face, ce simte. Este o carte care trebuie citită de toți copiii plus că nu costă mai mult de 10 lei.

​COLȚ ALB este povestea unui animal trei sferturi lup, un sfert caine, al carui drum prin viata parcurge mai multe etape: caine de sanie al unui indian, dupa despartirea dureroasa de mama sa, caine de lupta al uni om dement si in final ajunge in mainele unui om iubitor, care ii arata acestei creaturi salbatice, innebunita de rautatea oamenilor, ca exista dragoste si bunatate si ca nu toti oamenii sunt rai.

Ceea ce atrage si fascineaza la aceasta povestire este perceptia vietii prin mintea unui animal.
COLT ALB este mai mult decat povestea unui lup. Este vorba despre cruzimea umana, despre sentimente, despre cum sunt ele percepute de lumea animala, este vorba despre incredere, dreptate, instincte, care de multe ori sunt mai bine stapanite de catre un animal decat de catre om. Este dovada fara echivoc a faptului ca si animalele au sentimente.

Biografia lui Jack London, un faimos scriitor american, ne poartă pașii pe domeniile extravagante ale imaginației, în care ești primit doar dacă trăiești la maxim fiecare clipă. Neajunsurile numeroase din copilăria sa, ar putea justifica, ce-i drept, ceea ce, dar mai ales, câte a experimentat autorul într-o singură viață.

Se naște în 1876, San Francisco – California, SUA, ca fiu al unei profesoare de muzică Flora Wellman și posibil, al unui cunoscut astrolog al vremii, William Chaney. Tatăl său natural nu și-a recunoscut paternitatea niciodată, ba chiar a negat-o atunci când, în tinerețe, viitorul scriitor i-a cerut lămuriri, încercând, fără rezultat, să deslușească adevărul. Este încredințat pentru o scurtă perioadă Virginiei Prentiss, o femeie de culoare, eliberată din sclavie. Va rămâne apropiat de aceasta și toată viața sa îi va purta o caldă afecțiune.

John Griffith Chaney (numele adevărat al scriitorului) intră cu mult curaj în iureșul vieții. Nu avea mai mult de 13 ani când a început să lucreze la o fabrică de conserve. Dar mai întâi, au loc două întâlniri providențiale. Una cu romanul Signa al scriitoarei Ouida, la vârsta de opt ani, iar alta cu biblioteca publică din Oakland – California, oraș în care locuia cu părinții (mama s-a căsătorit între timp). La bibliotecă este încurajat chiar de poeta americană Ina Coolbrith, bibliotecară aici, să învețe. Toată viața sa Jack London a fost un strălucit autodidact.

Dar să revenim la traseul său muncitoresc trepidant. Cu greu putem să ținem evidența slujbelor și locurilor de muncă. De la fabrica de conserve, încearcă să facă braconaj, cumpărându-și, cu bani împrumutați de la mama adoptivă, o șalupă cu care pescuia. Se îmbarcă apoi la bordul goeletei Sophie Sutherland să vâneze foci de-a lungul țărmurilor japoneze. Revine, lucrând ca muncitor la o fabrică de procesare a iutei (plantă din care se confecționează pânza de saci sau covoare) apoi în rețeua de iluminat public. Duce o viață de hoinar. Este arestat pentru vagabondaj și petrece 30 de zile în Penitenciarul Erie County din Buffalo, New York.

Este momentul să își reia studiile și urmează liceul din Oakland. În revista liceului, publică primele articole și prima creație Typhoon off the Coast of Japan inspirată din experiența sa pe mare.

Iar dacă vă veți afla în Oakland puteți intra în localul Jack London’s Rendezvous (Heinold’s First and Last Chance Saloon). A fost ceea ce a reprezentat Hanu Ancuței pentru scriitorul român Mihail Sadoveanu – un loc al inspirației. Aici, la mesele barului, elevul Jack London studia și visa să ajungă la facultate. Va fi ajutat de proprietarul Johnny Heinold să-și împlinească visul. Tot în acest local îi cunoaște pe oamenii care i-au inspirat unele dintre personaje.

Reușește să fie admis la The University of California, Berkeley, dar va abandona cursurile după un an din motive financiare. Nu-și va relua în viitor studiile universitare.

La 21 de ani, gonește după aur, pornind în Klondike, un ținut din Yukon, nord-vestul Canadei, la granița cu Alaska, menționat adesea în romanele sale celebre.

Jack London a fost și corespondent de război în 1904 (războiul dintre Rusia și Japonia). De-a lungul vieții se dovedește un împătimit al ideilor: fie că este vorba de politică, mariaj, literatură, protecție a animalelor sau agricultură. Are convingeri socialiste, polemizează pe tema mariajului din dragoste sau din considerente pur pragmatice, este motivat să scrie de gândul de a ieși din sărăcie, susține că în comportamentul animalelor este exprimat comportamentul stăpânilor, iar cruzimea față de animale conduce la comportamentul agresiv al acestora, iar în ultimii ani ai vieții (a trăit doar 40 de ani) pune bazele unei ferme, un proiect în mare parte vizionar, dar eșuat din punct de vedere financiar.

Scrierile sale au avut succesul comercial dorit, începând cu a doua povestire publicată A Thousand Deaths. Cei 40$ primiți au fost primii bani demni de luat în seamă, pe care i-a primit până atunci pentru o povestire.

Au urmat numeroase alte povestiri și romane, unele dintre ele, fără doar și poate, regăsindu-se în patrimoniul literaturii universale: Martin Eden, Chemarea străbunilor, Colț Alb, Lupul de Mare, Călcâiul de fier.

Anca Spiridon